In interiorul ploii ce cade continuu,cu tristete mai uit la cerul deprimant ce se termina undeva in eternitate.Un stol de pasari ce cautau libertate,plangeau cautand cu disperare visul dorit.Doar ultimul tau zambet n-ar face nimic,de exemplu sa ma tradeze.Intr-una mi-am murmurat in inima mea acest lucru.Nu conteaza cat de mult am fost ranit si ce a devenit ceia ce m-a ranit,nu ma voi opri ptr. nimeni.E bine daca voi gasi putina lumina,chiar daca soarele de azi nu v-a rasari,ploaia continua va fi gonita candva, nu-i asa?Te-ai saturat sa tot mergi,in mainile tale fiind tinut visul disparut si cand viata aceasta a devenit extenuanta ai renuntat.E ceva pretios ce nu poate fi uitat,timpul nostru impreuna pe care l-am dat uitarii.Si chiar si atunci cand vocea mea nu va ajunge la tine,chiar daca nu ne putem reintoarce din nou in acel timp.Sunt aici, continuand sa plang in mine,ptr. tine,chiar si cand acele timpuri se vor evapora precum sentimentele ce-mi fac corpul sa tremure...Ptr.ca evidenta certelor noastre fara sfarsit raman in continuare.Cineva va cauta mereu ramasitele a pasarii lor ce cautau libertate.Nu mai conteaza acum ca am fost ranit,voi continua sa merg pe calea mea,pe cea care am ales-o.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu